O altă carte pe care dorim să v-o prezentăm este „Mielul si Fürerul”, scrisă de Ravi Zacharias, din seria "Dialoguri celebre". Cartea prezinta o discutie imaginara, bazata pe cuvintele lui Adolf Hitler cat si pe cele ale lui Cristos. In cadrul dialogului intervin si persoaneje precum Dietrich Bonhoeffer, Speer si altii. Dialogul atinge puncte foarte sensibile, precum dorinta preotului crestin Bonhoeffer care a dorit sa il asasineze pe Hitler, dorinta care este discutata inaintea lui Cristos, ceea ce face ca aceasta carte sa fie mai mult decat favorita.
Revenim cu alte volume din aceasta serie, dialogul cu Buddha, Krishna si Oscar Wilde. Acum aveti al dispozitie cateva fragmente "Mielul si Fürerul"
Iata cateva din replicile personajelor, si discutiile acestora. Documentul text va sta la dispozitie pentru a il descarca din google docs, pentru a putea citi mai multe dintre pasajele care ne au placut.
https://drive.google.com/folderview?id=0BzPhcKGnf8GgajdZWXp6UmhiM00&usp=sharing
Iata cateva din replicile personajelor, si discutiile acestora. Documentul text va sta la dispozitie pentru a il descarca din google docs, pentru a putea citi mai multe dintre pasajele care ne au placut.
https://drive.google.com/folderview?id=0BzPhcKGnf8GgajdZWXp6UmhiM00&usp=sharing
pag 58
Bonhoeffer: Da, insa puterea care conduce nu trebuie sa te forteze nici sa crezi, nici sa nu crezi in Dumnezeu. M a tulburat foarte mult faptul ca structurile bisericesti s-au lasat cumparate de tine pentru a si asigura puterea, sacrificand astfel Evanghelia pe altarul optimismului politic! Acela a fost momentul cand am parasit biseica de stat si m am alaturat celor care au inteles cine esti cu adevarat si planul tau de a distruge vieti pentru a ti consolida puterea.
Hitler: Uite ca ai spus o singur! Stiam eu ca mai devreme sau mai tarziu te voi prinde! Deci ma acuzi pe mine de ucidere, dar tu insuti nu ai fi ezitat sa ma ucizi. Doamne Isuse, cum se poate sa fie un urmas al Tau, cand si el a atentat la chipul lui Dumnezeu prin faptul ca a incercat sa ma ucida?
Bonhoeffer: Poti sa ma intrebi pe mine Herr Hitler, si iti voi raspunde! Ti am spus ca prima intrebare la care a trebuit sa mi raspund a fost "Cine sunt eu?". Si raspunsul la ea a fost: Carei legi sunt dator sa ma supun in ultima instanta?
Hitler: Prin urmare si tu te conduci dupa propriile tale legi?
Bonhoeffer: Da mi voie sa termin. Nu i chiar atat de simplu. Cand Israelul a cucerit Tara Fagaduintei, pana si o prostituata a stiut ca trebuie sa ii ajute pe spionii care au venit sa cerceteze tara. Ea vazuse ca tara era plina de nedreptate si varsare de sange si a inteles ca oamenii pe care ii adapostise cautau sa faca dreptate, sa iubeasca mila si sa umble smeriti inaintea Dumnezeului lor. Sunt un copil al lui Dumnezeu- acesta a fost singurul mod in care am putut sa ma definesc- dar un copil al lui Dumnezeu sub regimul politic al unui om gata sa extermine milioane de oameni fara alt motiv decat propria i prejudecata si ambitie. iata de ce m am alaturat miscarii de rezistenta pentru inlaturarea ta!
Hitler: Tu ai slujit propria ta etica; eu pe a mea.
Bonhoeffer: Nu incerca sa mi distragi atentia repetand mereu aceleasi argumente. Am asteptat ziua in care sa pot spune ce cred caci tu mi ai refuzat acest drept. Nu ai fost un Fuhrer... ai fost un Verfuhrer, adica un amagitor! [...]
Mascarada ticalosiei era judecata pe fata. Trebuia sa decid daca sa particip la ea ori sa iau atitudine impotriva ei. Si cine sunt cei care iau atitudine fata de ceva? M am uitat atent in jurul meu. Am cugetat. Nu rationalistul. Rationalistul crede ca putina ratiune poate aduce lumea pe fagasul cel bun. Dar foarte curand ajunge dezamagit de irationalitatea lumii si balonul ratiunii se sparge. Nu puristul moral. Puterea raului il prinde in capcana lucrurilor neesentiale pana cand totul va fi definit, dar atunci nu mai are puterea sa actioneze. Apoi mai este omul cu constiinta. Insa si pana si el se multumeste cu o constiinta impacata in locul unei constiinte curate, cand raul il incearca si pe el. Dar datoria se trezeste pusa in fata multor instante care i solicita loialitatea, astfel incat sfarseste prin a i da diavolului ce i se cuvine.
Bonhoeffer: Da, insa puterea care conduce nu trebuie sa te forteze nici sa crezi, nici sa nu crezi in Dumnezeu. M a tulburat foarte mult faptul ca structurile bisericesti s-au lasat cumparate de tine pentru a si asigura puterea, sacrificand astfel Evanghelia pe altarul optimismului politic! Acela a fost momentul cand am parasit biseica de stat si m am alaturat celor care au inteles cine esti cu adevarat si planul tau de a distruge vieti pentru a ti consolida puterea.
Hitler: Uite ca ai spus o singur! Stiam eu ca mai devreme sau mai tarziu te voi prinde! Deci ma acuzi pe mine de ucidere, dar tu insuti nu ai fi ezitat sa ma ucizi. Doamne Isuse, cum se poate sa fie un urmas al Tau, cand si el a atentat la chipul lui Dumnezeu prin faptul ca a incercat sa ma ucida?
Bonhoeffer: Poti sa ma intrebi pe mine Herr Hitler, si iti voi raspunde! Ti am spus ca prima intrebare la care a trebuit sa mi raspund a fost "Cine sunt eu?". Si raspunsul la ea a fost: Carei legi sunt dator sa ma supun in ultima instanta?
Hitler: Prin urmare si tu te conduci dupa propriile tale legi?
Bonhoeffer: Da mi voie sa termin. Nu i chiar atat de simplu. Cand Israelul a cucerit Tara Fagaduintei, pana si o prostituata a stiut ca trebuie sa ii ajute pe spionii care au venit sa cerceteze tara. Ea vazuse ca tara era plina de nedreptate si varsare de sange si a inteles ca oamenii pe care ii adapostise cautau sa faca dreptate, sa iubeasca mila si sa umble smeriti inaintea Dumnezeului lor. Sunt un copil al lui Dumnezeu- acesta a fost singurul mod in care am putut sa ma definesc- dar un copil al lui Dumnezeu sub regimul politic al unui om gata sa extermine milioane de oameni fara alt motiv decat propria i prejudecata si ambitie. iata de ce m am alaturat miscarii de rezistenta pentru inlaturarea ta!
Hitler: Tu ai slujit propria ta etica; eu pe a mea.
Bonhoeffer: Nu incerca sa mi distragi atentia repetand mereu aceleasi argumente. Am asteptat ziua in care sa pot spune ce cred caci tu mi ai refuzat acest drept. Nu ai fost un Fuhrer... ai fost un Verfuhrer, adica un amagitor! [...]
Mascarada ticalosiei era judecata pe fata. Trebuia sa decid daca sa particip la ea ori sa iau atitudine impotriva ei. Si cine sunt cei care iau atitudine fata de ceva? M am uitat atent in jurul meu. Am cugetat. Nu rationalistul. Rationalistul crede ca putina ratiune poate aduce lumea pe fagasul cel bun. Dar foarte curand ajunge dezamagit de irationalitatea lumii si balonul ratiunii se sparge. Nu puristul moral. Puterea raului il prinde in capcana lucrurilor neesentiale pana cand totul va fi definit, dar atunci nu mai are puterea sa actioneze. Apoi mai este omul cu constiinta. Insa si pana si el se multumeste cu o constiinta impacata in locul unei constiinte curate, cand raul il incearca si pe el. Dar datoria se trezeste pusa in fata multor instante care i solicita loialitatea, astfel incat sfarseste prin a i da diavolului ce i se cuvine.
pag 64
Bonhoeffer: Chiar te ai asteptat ca noi vom sta si ne vom uita cum masacrez, torturezi milioane de oameni fara sa facem nimic? Ai fi vrut ca noi, biserica sa sprijinim genocidul?
Hitler: Dar sa imi iei mie viata a fost in regula?
Bonhoeffer: Pe baza carei legi morale condamni decizia pe care am luat o?
Hitler: Lege morala? Ce i aia?
Bonhoeffer: Vezi, in baza propriei tale moralitati ti ai pierdut dreptul de a ma acuza pe mine. Tu apelezi la conceptia mea sacra despre viata pana si ca sa ti poti legitima intrebarea. Iata cat de corupt ai ajuns tu insuti si in ce depravare morala ai tarat natiunea noastra.
Hitler: Asa ca trebuia sa mi se ia viata?
Bonhoeffer: As fi preferat sa te aduc in fata curtii de judecata, dar tu ai pus stapanire pe toate curtile de judecata. As fi preferat sa apelez la constiinta ta, dar tu ai respins orice fel de rationament moral. As fi preferat sa fii judecat dupa legea tarii, dar tu ai abolit o si ai decis ca tu esti legea suprema in stat. In orice parte m am uitat dupa solutii, rspunsul era luarea unei vieti- fie viata ta, fie viata nevinovatilor, daca ma trageam inapoi permitand sa continue omorarea nevinovatilor. Raul cel mai mare era nu alegerea facuta, ci ignorarea situatiei. Ma uitam zilnic la cruce si ceream plangand curajul de a face binele, de a apara dreptul tuturor la sacralitatea vietii si de a fi iertat daca greseam cumva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu